În timp ce Germania analizează cu grijă posibila intrare a unei companii de stat chineze în sectorul energetic, Austria trăiește deja această realitate. O firmă cu legături strânse la Beijing deține de ani de zile acțiuni semnificative în principalele conducte de gaze ale țării, punând sub semnul întrebării securitatea energetică și independența strategică.
Dacă Rusia a dominat discuțiile despre dependența energetică a Europei, China a pătruns discret, dar profund, în infrastructura cheie a Austriei. Compania State Grid Corporation of China (SGCC), controlată de guvernul din Beijing, deține participații indirecte în operatorii care gestionează conductele majore de gaze din țară.
Cum a ajuns China să controleze părți din rețeaua austriacă?
Una dintre cele mai importante conducte, TAG (Trans Austria Gasleitung), care asigură legătura între Europa de Est și Sud, este controlată în proporție de 84% de compania italiană Snam. La rândul său, Snam este deținută parțial de CDP Reti, o firmă în care SGCC deține 35% din acțiuni. Astfel, China influențează indirect aproximativ 10% din una dintre cele mai critice infrastructuri energetice austriece.
Situația se repetă și în cazul Gas Connect Austria, operatorul principal al rețelei de gaze din țară. Deși majoritatea acțiunilor aparțin companiei de stat Verbund, Snam deține 19,6%, iar prin intermediul acesteia, China menține o prezență semnificativă.
De ce este problematic?
State Grid nu este o simplă companie privată – este un instrument al politicii externe chineze, sub control direct al Partidului Comunist. Conform analizelor, influența sa în Europa ar putea fi folosită pentru a promova interesele geopolitice ale Chinei, mai ales în contexte de tensiuni internaționale.
Uniunea Europeană a început să ia măsuri împotriva acestor infiltrări, introducând verificări stricte pentru investițiile străine în infrastructură critică. Totuși, în Austria, prezența chineză este deja consolidată, iar autoritățile par să nu considere acest lucru o problemă imediată.
Ce înseamnă pentru viitor?
Dacă Germania ezită în a permite intrarea Chinei în sectorul său energetic, Austria ar putea servi drept exemplu al riscurilor pe care le implică astfel de parteneriate. Controlul asupra rețelelor de gaze nu este doar o afacere comercială – este o unealtă de influență geopolitică, iar China a demonstrat că nu ezită să o folosească.
Întrebarea care rămâne este: cât de mult va permite Europa ca interesele economice să fie dictate de puteri străine cu agenda proprie?
