Cum Occidentul a intrat cu afaceri în Rusia și a ieșit cu fabricile naționalizate

În ianuarie 1990, mii de oameni au așteptat cu răbdare la coadă pentru a intra în primul restaurant McDonald’s deschis pe teritoriul Uniunii Sovietice. Acest eveniment a marcat începutul unei perioade de expansiune a investițiilor occidentale în Rusia, care, după trei decenii, s-a încheiat cu confiscări și tensiuni economice.

Companiile străine au intrat pe piața rusă cu promisiuni de modernizare și profituri substanțiale. McDonald’s, de exemplu, a construit un lanț de aprovizionare integrat, implicând fermieri locali pentru a cultiva cartofi și a produce chifle conform standardelor internaționale. Totul părea să funcționeze perfect: veniturile erau reinvestite în infrastructură, iar angajații erau instruiți să respecte procedurile corporatiste.

Însă, de-a lungul timpului, au apărut primele semne de neînțelegere. Mulți investitori occidentali au adoptat o atitudine paternalistă, considerând că știu mai bine decât localnicii cum trebuie gestionate afacerile. Această abordare a generat resentimente în rândul rușilor, care au simțit că sunt subestimați și tratați cu superioritate.

Diferențele salariale au amplificat tensiunile. Angajații ruși erau plătiți în ruble, în timp ce expatriații primeau salarii mult mai mari în dolari sau euro. Criza financiară din 1998 a agravat situația, devalorizând veniturile locale și lăsând mulți ruși să se simtă marginalizați în propria țară.

Pe măsură ce rușii au început să stăpânească tehnologiile și procedurile aduse de occidentali, valoarea percepută a investitorilor străini a scăzut. Mulți dintre aceștia au fost înlocuiți cu personal local, mai ieftin și la fel de competent. Companiile occidentale au rămas, totuși, proprietarele beneficiare ale profiturilor.

Invazia din Ucraina a marcat un punct de cotitură. Guvernul rus a decis să confifice activele unor companii occidentale care au anunțat că părăsesc piața. Una dintre cele mai cunoscute cazuri este cel al berăriei Baltika, preluată de Carlsberg în 2008, care a fost naționalizată în ciuda unor discuții avansate de vânzare.

Decizia a survenit brusc și a fost motivată oficial prin referire la un „regim special” aplicabil firmelor din țările considerate ostile. Multe companii străine care încă operau în Rusia au fost luate prin surprindere, iar acum încearcă să anticipeze care vor fi următoarele măsuri.

Acest episod subliniază schimbarea dramatică a climatului de afaceri din Rusia și marchează sfârșitul unei ere de cooperare economică cu Occidentul.