În ultima vreme, discuțiile despre pensii și sistemul de asigurări sociale au devenit tot mai frecvente. Însă puțini știu că rădăcinile acestor sisteme se află într-o poveste surprinzătoare, legată de o cereală modestă – secara – și de unul dintre cei mai influenți lideri europeni.
Secara, originară din regiunile din jurul Turciei contemporane, a devenit simbolul agriculturii din Europa Nordică. Această cereală rezistentă, care poate supraviețui în climatul aspru al nordului, a jucat un rol cheie în economia germană. Astăzi, Germania este principalul producător mondial de secara, depășind cu mult Polonia, care ocupă locul secund.
Dar cum se leagă această cereală de politică și de sistemele sociale moderne? Răspunsul se află în strategia lui Otto von Bismarck, primul cancelar al Germaniei unite. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Bismarck a pus bazele unei alianțe politice cunoscute sub numele de „căsătoria fierului și a secarei”. Această înțelegere a unit moșierii prusaci, producători de secara, cu industriașii din regiunile vestice, protejându-i de concurența străină.
Protecționismul economic promovat de Bismarck a permis industriei germane să se dezvolte rapid, dar adevărata sa moștenire a fost crearea primului stat al bunăstării. Contrar credinței populare, acest sistem nu a fost inițiat de mișcări progresiste, ci tocmai de un conservator convins. Bismarck a introdus asigurări sociale pentru muncitori, acoperind accidentele de muncă (1871), sănătatea (1883) și pensiile (1889). Scopul său nu a fost altruismul, ci prevenirea expansiunii socialismului, oferind muncitorilor siguranță economică.
Modelul german a inspirat ulterior alte țări europene, care au adoptat sisteme similare pentru a asigura stabilitatea socială. Astfel, statul de bunăstare poate fi privit ca o formă de asigurare colectivă, în care cetățenii contribuie pentru a se proteja împotriva riscurilor vieții.
Interesant este că, în Statele Unite, unde asigurările sociale sunt mai puțin unificate, costurile medicale sunt mult mai mari decât în Europa, iar rezultatele sunt mai slabe. Acest contrast arată avantajele unui sistem coordonat, în care achizițiile colective reduc cheltuielile.
Așadar, următoarea dată când mâncați pâine de secara, amintiți-vă că această cereală modestă a avut un rol crucial în istoria modernă a Europei – nu doar în bucătărie, ci și în politică și economie.
