În ultima săptămână, România a înregistrat un consum de electricitate de peste 8.000 de megawați în anumite momente, datorită temperaturilor extrem de ridicate care au determinat utilizarea intensivă a aparatelor de climatizare. Pentru a evita întreruperi majore în alimentarea cu energie, țara noastră s-a bazat pe surse regenerabile, în special pe energia fotovoltaică în timpul zilei și pe cea hidroelectrică noaptea. Totuși, a fost nevoie și de importuri zilnice pentru a asigura stabilitatea rețelei.
Potrivit datelor disponibile, vârful de consum a fost atins vineri seara, la ora 21:26, când s-au înregistrat 8.047 MW. Chiar și în weekend, cererea a rămas ridicată, depășind 7.000 MW, valori care, de obicei, sunt specifice perioadelor reci ale anului. Recordul absolut pentru o zi de vară rămâne cel din iulie 2021, când consumul a ajuns la 8.800 MW.
Hidro și fotovoltaică – principalele surse de echilibru
Pe timp de noapte, energia hidroelectrică a fost cea care a susținut sistemul, furnizând peste 2.000 MW, în timp ce pe parcursul zilei, parcurile fotovoltaice au generat peste 1.500 MW la orele de maximă căldură. Centrala nucleară de la Cernavodă a contribuit constant cu 1.300 MW, asigurând o parte semnificativă din necesarul zilnic.
Totuși, România a rămas dependentă de importuri pentru a acoperi deficitul, în special din Bulgaria, care, deși are o economie mai mică, produce cantități impresionante de energie solară – aproape 4.000 MW la prânz. În plus, vecinul nostru de sud are și un surplus de energie nucleară și termică pe care îl exportă în perioadele de consum intens.
Prosumatorii – un rol tot mai important
Producția de energie a prosumatorilor a ajuns să acopere 10% din consumul casnic în 2024, iar estimările indică o creștere la 20% în anul următor. Aceștia injectează energie direct în rețelele locale, reducând pierderile de transport. Cu toate acestea, utilizatorii rămân obligați să plătească taxe pentru serviciile de transport, chiar și pentru energia pe care o generează și o consumă local.
Situația evidențiază necesitatea investițiilor în infrastructură și în surse regenerabile pentru a reduce dependența de importuri și a asigura stabilitatea sistemului energetic pe termen lung.
